SĂ ÎNVĂȚĂM LIMBA ROMÂNĂ, JUCÂNDU-NE !

MOTTO:

Copilul râde :

,, Înțelepciunea și iubirea mea e j o c u l ! “

Tânărul cântă :

,,J o c u l și-nțelepciunea mea-i iubirea ! “

Bătrânul tace :

,, Iubirea și j o c u l meu e-nțelepciunea ! ”

( Lucian Blaga – Trei fețe)

• VOCABULARUL
• CATEGORII SEMANTICE

Nimic din ce făurește omul în efemera sa existență pe acest pământ nu se ridică atâta la sublim, la creație, dăruire de sine, jertfă și împlinire, pe cât sunt creșterea, educarea și dezvoltarea copiilor.

Edgar Fauré, spunea că, educația copilului la vârsta preșcolară și școlară este un preambul al oricărei politici educative și culturale, în lumina pedagogiei moderne ca și a simplei observații,,importanța primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor și a personalității apare deosebit de limpede.”

Fiecare stadiu de vârstă are ca determinant tipul dominant de activitate desfășurată. Astfel adultului îi corespunde munca, tânărului învățătura, iar copilului-jocul.

Jocul este activitatea specifică copilăriei și constituie ocupația naturală și spontană a copiilor. Nu învățătura în sine, ci învățătura prin joc trebuie să stea la baza activității din grădiniță și în primii ani de școală, datorită în primul rând particularităților psihico-fizice ale elevilor din această perioadă a achizițiilor fundamentale.

Jocul didactic este un mijloc important de instruire și educare a copilului de vârstă preșcolară, deoarece realizează, precizează, fixează, sistematizează cunoștințele și le verifică.

Planificarea judicioasă a jocului didactic se realizează în funcție de scopul urmărit:

• unele jocuri didactice au ca scop predarea unor cunoștințe noi și lărgirea vocabularului copiilor cu o serie de cuvinte și acestea se planifică în raport cu celelalte activități obligatorii de predare, astfel încât să se asigure transmiterea gradată a cunoștințelor;
• alte jocuri didactice au ca scop consolidarea sau completarea cunoștințelor deja transmise și se planifică după activitățile în care au fost predate cunoștințele respective;
• jucăriile didactice care au ca scop sistematizarea și verificarea cunoștințelor, vor fi planificate la încheierea ciclului de activitate cu o temă asemănătoare.

Plecând de la premisa știută că un copil mai întâi vorbește, apoi citește (vorbirea precede citirea și scrierea , sunetul precede semnul lingvistic), familia, grădinița, școala, mediul social în care copilul trăiește, pot avea influențe pozitive sau negative asupra vorbirii copilului. Este imperios necesar în acest sens, ca și prin joc, să formăm și să îmbogățim vocabularul copiilor, să se exprime corect și fluent, să conștientizeze sensul cuvintelor pentru a le folosi în noi enunțuri.

Se știe că vocabularul este totalitatea unităților lexicale (cuvintelor) dintr-o limbă.

Când programa școlară nu prevede predarea noțiuni propriu-zise, se va insista asupra înțelegerii lor prin exemple concrete în diferite enunțuri. În asemenea cazuri folosirea jocului didactic (poezia–jocului, ghicitori, proverbe, frământări de limbă, rebusuri și multe alte exerciții-joc) este binevenit.

În continuare voi prezenta jocuri didatice folosite în predarea noțiunilor de vocabular, al îmbogățirii acestuia și a tot ce ține de formarea la elevi a unei exprimări corecte, expresive și conștiente.

Poezia-jocului este sugestiv reprezentată de Ana Blandiana:

Uite, ploaia coase

Cerul de pământ

Cu fir de mătase

Răsucit de vânt .

Uite, iarba țese

Pământul de nori.

M-am gândit adese

Ori, adeseori:

De la voi se vede

Iarba ca o ploaie

Care curge verde

Peste cer și-l moaie,

Iar ploaia o fi

Pe-a norilor cale

O iarbă mai gri

Sub tălpile tale.

Hai să facem schimb,

Să vezi și tu cum e

Tu îmi dai un nimb,

Eu îți dau un nume;

Iar dacă ne-treabă

Care-or fi din două

Ploaia-n nori e iarbă,

Iarba-n ceruri plouă;

De ne ispitește

Care-i adevărul

Ploaia-n nouri crește,

Iarba spală cerul.

În predarea grupurilor consonantice:

Crenguță, dă-mă uța !

– După o idee din,, Enciclopedia cu zâmbete”, C. Dragomir –

( dialog între o pasăre și …)

– Crenguță, dă-mă uța!

– Nu vreau !

– Toporule, hai să tai crenguța, că nu vrea să mă dea uța!

– Nu vreau !

– Focule, hai să arzi coada toporului care…

– Nu vreau !

– Apă, hai să stingi focul care…

– Nu vreau !

– Boule, hai să bei apa care nu vrea să…

– Nuuuu!

– Lupule, hai să mănânci boul care…

– Nu vreau !

Lupul n-a vrut să mănânce boul,

Care n-a vrut să bea apa,

Care n-a vrut să stingă focul,

Care n-a vrut să ardă toporul,

Care n-a vrut să taie crenguța,

Care n-a vrut să dea pasărea uța.

Boul n-a vrut să bea apa care…

Apa n-a vrut să stingă focul care…

Focul n-a vrut să ardă toporul care…

Toporul n-a vrut să taie crenguța care…

Crenguța n-a vrut să dea pasărea uța.

Frământări de limbă:

,,Patul patru perne are.”

,,Dacă din codru rupi o rămurea, nu – i pasă codrului de ea?

Nu sau da? Da!”

,,Trece lebăda pe apă; trece, nu trece; ba trece, unde trece? Că nu trece! ”

,,Bate vântul, bate, nu bate; plouă, nu plouă;

ninge, nu ninge; soarele încinge.”

,,Arici, arici, bogorici, arici, stai cu noi aici!”

,,Trei iezi cucuieți, ușa mamei descuiați! Descuiați-o!”

,,Capra calcă piatra, piatra crapă-n patru;

Crăpa-i-ar capul caprei cum a crăpat ea piatra-n patru.”

,,Eu știu că știi că știu că-i știucă, dar mai știu că știuca-i pește.” .

,,Stanca stă-n castan ca Stan. ”

,,E bine, nu e bine!

Ba e bine cu bine când e bine!”

,,De rămâi îți dau lămâi.” …

Grupuri de litere:

,, Gherghe are ghete noi

Și mergea pe gheață,

Cu Gherghina, sora lui,

Într-o dimineață.”

Ghici, ce e?

Merge, merge-greu ajunge,

Are coarne, dar nu împunge,

Iar când iese la plimbare

Își ia casa în spinare.” (Melcul ).

Ariciul și Iepurele

– Moșule, de ce ai ace

În căciulă și- n cojoace?

– Măi nepoate, Urechi-Lungi,

Tu de ce fugi peste lunci?

– Fug să scap.

– Păi vezi? Și eu m-ajut cu țepii la greu!

OMONIME. OMOFONE ȘI OMOGRAFE

Omonimele sunt cuvintele care au aceeași formă, dar înțeles diferit.

Omonimele sunt împărțite în :

– omofone (cu pronunțare identică ) ;

– omografe (care sunt scrise identic și se diferențiază doar prin accent)

Istețilă

de Irimie Străuț

Istețilă-i un puștan

Argint viu, un năzdrăvan…

– Ce cauți, măi frate-n car?

– Vreau niște bostani să car!

– Multe ți se-vârt în cap…

– Hainele nu mă încap.

– Taci, și-ți dau în schimb un leu.

– Nu-s balaur și nici leu…

– Iada peste casă sare?

– Doar de-i pui pe coadă sare!

– Coșarii pe horn ce-ți par?

– Parcă-s urși în vârf de par!

– Poate-ți faci din carton un zmeu…

– Făt-Frumos l-a-nvins pe zmeu

– Și-i viteaz…în general,

– Parc-ar fi chiar general!

– Te-am văzut vara la mare.

– Da, am fost cu mama-mare!

– Mă, tu n-ai să mori în pat.

– Da, cândva era s-o pat

– C-a venit tiptil o capră

– Și m-a azvârlit pe-o capră,

– Sus, pe-o schelă, la o casă …

– Asta spui, desigur, ca să

– Ne arăți că ești un pici

– Șugubăț , isteț de pici…

– Măi…deștept între deștepți

– Multe gânduri îmi deștepți…

– Place-mi-e că ești cu minte,

– Însă și-un copil cuminte…

– Eu car cu un car merele mărului, nu mărar.

– În vii sunt mulți pui vii de vulpe și dacă tu vii cu copiii vi-i arăt așa cum vi-i dorința .”

– Câte ouă vechi și câte noua

Câte nouă, câte vouă?

Vechi sunt nouă, nouă două;

Două nouă, vouă nouă;

Nouă două ouă nouă

Vouă nouă ouă vechi !”

ANTONIME

Antonimele sunt cuvinte care se scriu diferit și au înțeles diferit.

Jocul antonimelor, al cuvintelor cu înțeles opus, este întâlnit adesea în proverbe:

Buturuga mică răstoarnă carul mare.

– Adevărul și minciuna sunt dușmani neînduplecați.

– Omul fără prieteni e ca stânga fără dreapta.

– Banii se câștigă greu, dar se cheltuie ușor.

– Gură multă, treabă puțină.

– Strânge bani albi pentru zile negre.

– Mărul frumos poate fi și viermănos.

– Pisica blândă zgârie rău.

– Apa trece, pietrele rămân.

Jocul ,,Au fugit cuvintele…”

Țup și Țupișor

Iepurașul Țup vrea varză ,

Una mică, oarecare.

Țupișor vrea varză mare.

– Hai la muncă, nu la furt.

Drumu-i lung nevoie mare

– Eu vreau un drumeag mai scurt.

– Nu mă mai tot contrazice,

Zile-amare îmi aduci !

– Ba eu zic că-s zile dulci.

PARONIME

Paronimele sunt acele cuvinte care diferă ca sens, dar care sunt confundate din cauza asemănării lor ca formă.

Joc de cuvinte : omonime și paronime

Puștiul nu poate să-mpuște

Și nici muștele să muște.

Mandarine ca desert,

N-ai putea găsi-n deșert ,

De-ai străbate zeci de mile

Nu sunt pomi unde s-atârne

În deșert sunt doar cămile,

Însă toate-s foarte cârne.

JOCUL RIMELOR

– Iepura, iepuraș,

– Unde-ai fost?

– La oraș.

– Un-te duci?

– La pădure.

– Ce mănânci?

– Fragi și mure.

– Unde dormi?

– În culcuș.

– Cum te cheamă?

– Măriuș.

– Bună ziua, izvoraș!

– Mulțumesc, drag copilaș!

– Unde mergi tu, izvoraș?

– Către mare, copilaș!

– Când dormi, frate izvoraș?

– Niciodată, copilaș.

– Limpede e apa ta.

– Ia și tu din ea și bea!

– Curgi cu bine, izvoraș!

– Mergi cu bine, copilaș!

REBUS LEXICAL – Neologisme

Găsiți cuvintele împrumutate recent care sunt sinonime cu cele prezentate mai jos, astfel încât pe verticala ab să apară denumirea lor:

1. Dezbrăcat, gol

2. Hrănire

3. Inaccesibil

4. A (se) descompune, a (se) strica

5. Dezastru, calamitate, tragedie

6. Autohton

7. A arăta

8. Interplanetar

9. Prietenos, binevoitot, politicos

10. Nedrept

………………………………………………………………a

1.

N

2.

N

U

T

R

I

T

I

E

3.

I

N

A

B

O

R

D

A

B

I

L

4.

A

L

T

E

R

A

5.

C

A

T

A

S

T

R

O

F

A

6.

I

N

D

I

G

E

N

7.

I

N

D

I

C

A

8.

C

O

S

M

I

C

9.

A

M

A

B

I

L

10.

I

N

E

C

H

I

T

A

B

I

L

……………………………………………………………….b

REBUS LEXICAL – Omonime

Descoperiți cuvintele care au forme identice și sensuri complet diferite încât pe verticala ab să apară denumirea lor:

1. Prăjitură cu mai multe straturi de aluat / Fir tors de cânepă

2. Mobilă / mulțime

3. Șuviță de păr / român din Munții Apuseni

4. Este scuțită la stilou / pană mică

5. Scaune lungi cu spătar / Instituții financiare

6. Întindere de apă / Nu este mic

7. Fructe ale pomului numit “corn” /

Excrescente osoase la animalele rumegătoare

……………………………………..a

1.					T	O	R	T
2.						M	A	S	A
3.					M	O	T
4.				P	E	N	I	T	A
5.		B	A	N	C	I
6.						M	A	R	E
7.	C	O	A	R	N	E

……………………………………..b

REBUS LEXICAL – Sinonime

Găsiți cuvintele care au același înțeles cu cele de mai jos astfel încât pe verticala ab să apară denumirea lor.

1. A zăgăzui 5. Etala

2. Est 6. Erou

3. Jenat 7. Estetic

4. Eronat 8. A jigni

………. ………………………. a

1.

S

T

A

V

I

L

I

2.

R

A

S

A

R

I

T

3.

R

U

S

I

N

A

T

4.

I

N

C

O

R

E

C

T

5.

E

X

P

U

N

E

6.

V

I

T

E

A

Z

7.

F

R

U

M

O

S

8.

O

F

E

N

S

A

………………………………….b

JOCURI PENTRU RECUNOAȘTEREA STRUCTURI SILABICE A CUVINTELOR

Încă din clasa I se pot folosii cu succes aceste tipuri de jocuri didactice. Astfel, după învățarea unui număr de 5-6 litere se poate utiliza jocul Cine formează mai multe? Se scriu pe tablă literele: a, m, î, n, r, e și li se cere elevilor să compună cât mai multe silabe formate din două litere. Se precizează că sunt silabe numai acele combinații care pot fi folosite în formarea cuvintelor.

Jocul se poate extinde și la formarea de cuvinte.

Schimbați litera (sau silaba)

Scopul urmărit în acest joc este activizarea și îmbogătirea vocabularului, dezvoltarea capacității de selectare, a mobilității gândirii și a expresivității limbajului.

Sarcina didactică: formarea de cuvinte cu sens clar, prin schimbarea unei litere sau a unei silabe:

a)Cuvinte formate din 1-2 silabe prin schimbarea primei sau ultimei litere sau silabe:

toc	lac	pană	ramă	cană
loc	lan	rană	mamă	casă
joc	lat	cană	lamă	cară
foc	leu	șină	temă	cade

b) Cuvinte formate din 2-5 silabe prin menținerea primei silabe:

coleg	copac	vioară	secerătoare
cocoș	colac	viteză	semănătoare
covor	cocoș	violet	seninătate

c) Cuvinte formate din 2-4 silabe cu menținerea unei silabe:

mare	dorește	pălărie
zare	zâmbește	frizerie

Jocul se poate desfăsura individual sau în colectiv.

Cu deosebit succes se desfășoară jocul Literele se plimbă. Jocul – bazat pe întrecere – contribuie la consolidarea citirii și scrierii literelor învățate și a deprinderii de a forma cuvinte monosilabice din câte 2 litere. Se lucrează cu două feluri de jetoane, imprimate în culori diferite. Elevilor li se împart câte două (sau trei) jetoane din prima categorie și mai multe jetoane din cea de-a doua (grupuri de două litere, câte o singură literă). Li se cere să “plimbe” câte o litera, așezând-o pe rând, înaintea sau înapoia fiecărui grup format din două litere și să scrie apoi în caiete cuvintele corecte obținute astfel. De exemplu: se dau grupurile ca și do, literele care “se plimbă” în dreapta acestora (deci, care se adaugă după ele), fiind: i, p, r. Elevii obțin, astfel, cuvintele: cai, cap, car, respectiv doi, dop, dor. Sau grupurile din două litere ar și al, iar literele “plimbate” în fața lor c, b, v. Se vor forma cuvintele: car, bar, var ; cal, bal, val.

Dacă vrem să complicăm jocul, combinăm cele două cerințe date de prima dată, elevii având ca sarcină “să plimbe” litere și după, și înaintea acelorași grupuri. Vor câștiga elevii care reușesc să formeze corect toate cuvintele posibile.

Jocul Pătrate distractive de tip rebus, solicită gândirea elevilor și se bazează pe absența vocalelor sau consoanelor dintr-un cuvânt. La începutul practicării acestui joc se vor folosi ilustrațiile, pentru a ușura sarcina elevilor și a-i obișnui cu acest fel de activitate, după care pot să lipsească, fiind puși în situația de a găsi mai întâi cuvântul și apoi să-l completeze, în acest caz însă se vor folosi cuvinte scurte.

_

Lipsind ilustrațiile, copiii au completat pătrățelele în mai multe variante: URS, LUP, ORA, LAN, CAI, UNU, LAT, CAR, PARǍ, SARE, CANǍ.

Acest joc contribuie și la formarea deprinderii de scriere corectă a cuvintelor, fără omisiuni de litere.

Exercițiile de compunere a cuvintelor din silabe încurcate sau a propozițiilor din cuvinte încurcate desfășurate sub formă de joc, în diferite variante, vizează dezvoltarea gândirii și a deprinderii de scriere.

Jocul Descurcă silabele va începe cu o scurtă povestire: “Ionel a compus două cuvinte formate din câte trei silabe, dar surioara lui mai mică i le-a stricat. Puteți voi să le aranjați din nou și apoi să le scrieți?” Li se va spune ce silabă au intrat în componența cuvintelor pentru a le alege și ei din alfabetar, după care vor fi lăsați să refacă cuvintele:

CI -ȘE -POA

-CAN -ȚA VA -RE

După un timp de gândire copiii au alcătuit cuvintele: CIREȘE, VACANȚA, VAPOARE.

În jocul Scara cuvintelor elevii au sarcina de a găsi și a scrie cuvinte cu aceeași literă în ordine crescătoare după numărul silabelor sau literelor. De exemplu:

a –

a – ac

a – așa

a – acum

a – albină

a -așteaptă

a – ascultător.

Multitudinea jocurilor este mare iar cadrul didactic trebuie să fie conștient că temeinicitatea cunoștințelor se realizează mult mai ușor atunci când copilul se joacă, un joc dirijat, cu scop b

BIBLIOGRAFIE

1. Avram, Mioara, Gramatica pentru toți – 1995

2. Avram, Mioara, Probleme ale exprimării corecte

3. Beldescu, George, Ortografia în școală, București, 1994

4. Beldescu, George, Gramatica limbii române, Manual pentu liceele pedagogice. E.D.P., București, 1977

5. Barbu, Hristu, Popescu, Eugenia, Șerban, Filofteia, Activități de joc și recreativ-distractive, E.D.P.R.A. București, 19914

6. Cerghit, Ion, Perfecționarea lecției în școala modernă, E.D.P., București, 1983

7. Cerghit, Ion, Metode de învățământ, E.D.P., București, 1980

8. Cerghit, Ion, și colaboratorii, Didactica-Manual pentru clasa a X-a-Școli Normale, E.D.P., București, 1990

9. Dascălu, Gh., Radu, Horia, Tăgârță, Virgil, Roșu, Mihail, Roman, Magdalena, Zafu, Gheorghe, Metodica predării matematicii la clasele I-IV-Manual pentru licee pedagogice-Clasele XI-XII, E.D.P., București, 1988

10. Druțu, I.,Mare, V.,Fodor, Ecaterina, Podar, T., Kulcsar, T., Țurcaș, Margareta, Psihologie- Manual pentru licee pedagogice, E.D.P., București, 1979

11. Gheba, Grigore, Gheba, Lucreția, Popovici, Constantin, Șuluțiu, Monica, Jocuri didactice și probleme de perspicacitate – matematică pentru preșcolari și școlarii claselor I-IV, Ed. Universal PAN, București, 1997

12. APOSTOL, PAVEL – Probleme ale perfecționării procesului de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică București, 1974

13. AVRAM, MIOARA- Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei Române, București, 1987

14. CERGHIT, IOAN- Instruirea programată, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976

15. CERGHIT, IOAN – Metode de învțământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976

16. CERGHIT, IOAN – Perfecționarea lecțiilor în școala modernă Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983

17. CHIOSA, CLARA, GEORGETA – Bazele lingvistice pentru teoria și practica predării limbii române, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964

18. CONSTANTINESCU, DOBRIDOR – Morfologia limbii române, Editura Științifică, Cluj, 1974

19. CONSTANTINESCU, SILVIU – Exerciții și analize gramaticale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976

20. CURRICULUM NAȚIONAL – Programe școlare pentru învțământul primar, Minsterul Educației Naționale, București, 1999

21. DRĂGAN, ION- Modalități de activizare a elevilor la lecțiile de gramatică, limbă și literatură nr.1și 4, 1976

22. GABREA, MARIA- Probleme ale eficienței în predarea gramaticii, Vol IV, 1972

23. GHERGHINA, DUMITRU- Îndrumător metodic pentru predarea gramaticii la clasele I-IV, Craiova, 1988

24. GHERGHINA, DUMITRU- Limba română în școala primară, Editura “Didactica Novă”, Craiova, 1999

25. .STATI, SORIN- Analize sintectice și stilistice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970

26. ȘERBAN, VASILE – Sintaxa limbii române, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978

Invatator DAN IONESCU

Grup Scolar “Preda Buzescu”, Berbesti, jud. Valcea