Nu mai pot trăi aici! „E prea grea duhoarea”, spunea Caragiale înainte să plece din țară, în 1904.

Născut la 1 februarie Caragiale a plecat din România.

S-a stabilit la Berlin, alături de familia sa familia. Copiii au fost înscrişi la şcoală, iar dramaturgul s-a arătat, o vreme, mulţumit de decizia pe care o luase. De dorul limbii române a început să frecventeze cercurile studenţeşti româneşti de la Berlin.

A păstrat legătura cu ceii rămaşi în ţară, în special cu bunul său prieten Alexandru Vlahuţă, care îi cerea să revină cât mai degrabă.

‼️Către Vlahuță: „Nu, dragul meu, nu. M-am exilat şi atâta tot. Aerul de aicea îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi n-am ce căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iară munca şi talentul, viţii demne de compătimit”, îi scria Caragialel lui Vlahuţă.

Corpul neînsufleţit al lui Caragiale n-a putut fi adus în ţară imediat după moarte, pentru că ministrul Plenipotenţial al României din capitala Germaniei tocmai intrase în concediu.

Abia în toamna aceluiaşi an, adică după multe luni, rămăşiţele dramaturgului au plecat pe drumul spre casă, un drum care se va dovedi a fi unul cu peripeţii. Vagonul mortuar care îl aducea pe Caragiale în ţara natală a rătăcit două săptămâni prin Austria.

România lui Caragiale.