Deși românii nu dețin o mănăstire proprie în Athos, ei au avut o contribuție semnificativă la susținerea vieții monahale prin danii, ctitorii și sprijin material consistent. Iată o prezentare detaliată a legăturii românilor cu mănăstirile de pe Muntele Athos:
Contextul istoric și legăturile inițiale
- Secolele XIII-XIV: Primele contacte dintre români și Muntele Athos au fost mediate prin domnitorii și boierii din Țările Române, care au dorit să sprijine mănăstirile athonite. Această legătură s-a consolidat mai ales după creștinarea slavilor și a romanității balcanice, când Athosul a devenit un centru spiritual major al ortodoxiei.
- Secolul XIV: Domnitorii din Țara Românească și Moldova au început să trimită ajutoare financiare și materiale către Athos, văzând în acest sprijin o modalitate de a câștiga protecție spirituală și de a susține ortodoxia într-o perioadă marcată de presiunea otomană.
Rolul domnitorilor români în sprijinirea Athosului
- Mircea cel Bătrân (1386-1418): A oferit sprijin consistent mai multor mănăstiri athonite, inclusiv Mănăstirii Cutlumuș, unde există o tradiție că ar fi fost ctitor.
- Ștefan cel Mare (1457-1504): A fost un mare susținător al mănăstirilor athonite, trimițând ajutoare și ctitorind paraclise sau clopotnițe în mai multe locașuri.
- Neagoe Basarab (1512-1521): Domnitorul Țării Românești este considerat unul dintre cei mai generoși binefăcători ai Athosului, susținând mănăstirile Vatopedu și Cutlumuș. El a consolidat tradiția donațiilor românești și a introdus practica de a trimite metoace pentru susținerea mănăstirilor.
- Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu: Ambii domnitori au continuat tradiția ctitoririlor și daniilor către mănăstirile athonite. Constantin Brâncoveanu, în special, este cunoscut pentru sprijinul acordat Mănăstirii Dionisiu și altor locașuri, contribuind la păstrarea tradițiilor și a patrimoniului cultural al ortodoxiei.
Românii și mănăstirile athonite specifice
- Mănăstirea Cutlumuș
- Este cea mai apropiată de tradiția românească, fiind considerată o “mănăstire românească” datorită sprijinului constant oferit de domnitorii Țării Românești.
- În sec. XIV, se menționează contribuția lui Mircea cel Bătrân la restaurarea acestei mănăstiri. Mai târziu, alți domnitori au continuat să o susțină.
- Mănăstirea Vatopedu
- Ștefan cel Mare și alți voievozi moldoveni au făcut numeroase donații. Vatopedu a beneficiat și de metoace din Moldova, terenuri agricole și venituri pentru întreținerea monahilor.
- Mănăstirea Dionisiu
- Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre marii ctitori ai acestei mănăstiri. El a finanțat renovarea și extinderea unor părți ale clădirilor.
- Mănăstirea Zografu
- O mănăstire a bulgarilor, dar cu o istorie de sprijin din partea românilor. În special, domnitorii moldoveni au oferit ajutor, mai ales în timpul ocupației otomane, când mănăstirea întâmpina dificultăți financiare.
Daniile românești și metoacele
- Domnitorii și boierii români au trimis cantități semnificative de aur, argint, obiecte liturgice, veșminte, dar și produse agricole, contribuind la bunăstarea mănăstirilor.
- Metoacele (terenuri agricole și alte proprietăți oferite mănăstirilor pentru a genera venituri) au fost frecvente, în special în Moldova și Țara Românească. Aceste proprietăți au fost administrate de monahi athoniți sau de reprezentanți locali ai mănăstirilor.
Secolele XVIII-XIX: Secularizarea averilor
- În secolul XIX, sub influența reformelor lui Alexandru Ioan Cuza, multe dintre proprietățile athonite din România au fost secularizate. Acest fapt a redus semnificativ sprijinul financiar pentru Athos, dar legătura spirituală a continuat.
Prezența românească în Athos astăzi
- Schitul Prodromu
- Înființat în 1820-1822, Schitul Prodromu este o comunitate monahală românească situată în jurisdicția Mănăstirii Lavra. A fost fondat de călugări români din dorința de a avea un loc propriu în Athos.
- Prodromu rămâne un simbol al prezenței românești în Athos, continuând să atragă pelerini din România.
- Călugări români în alte mănăstiri
- În mai multe mănăstiri athonite există monahi români, iar prezența lor este apreciată pentru contribuția lor la viața spirituală.
Mănăstirile principale (în ordinea ierarhică a Athosului)
1. Mănăstirea Marea Lavră
- Fondată: 963
- Ctitor: Sfântul Atanasie Athonitul
- Specific: Este cea mai veche și cea mai mare mănăstire din Athos. Deține numeroase icoane și manuscrise prețioase.
- Hram: Buna Vestire
2. Mănăstirea Vatopedu
- Fondată: Secolul IV (extinsă în sec. X)
- Ctitor: Tradiția spune că ar fi fost ctitorită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare.
- Specific: Renumită pentru icoana Maicii Domnului „Pantanassa”.
- Hram: Buna Vestire
3. Mănăstirea Iviron
- Fondată: Secolul X
- Ctitor: Călugări georgieni conduși de Ioan, Eftimie și Gheorghe Iviritul.
- Specific: Adăpostește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Portărița”.
- Hram: Adormirea Maicii Domnului
4. Mănăstirea Hilandar
- Fondată: 1198
- Ctitor: Sfântul Simeon și Sfântul Sava ai Serbiei.
- Specific: Mănăstirea principală a călugărilor sârbi din Athos.
- Hram: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
5. Mănăstirea Dionisiu
- Fondată: 1375
- Ctitor: Sfântul Dionisie Athonitul.
- Specific: Celebră pentru frescele sale bizantine.
- Hram: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
6. Mănăstirea Koutloumousiou
- Fondată: Secolul XII
- Ctitor: Necunoscut (sprijinită ulterior de domnitorii români).
- Specific: Legată de domnitorii Țării Românești.
- Hram: Schimbarea la Față
7. Mănăstirea Pantokrator
- Fondată: 1357
- Ctitor: Alexios al II-lea Comnen și Ioan Paleologul.
- Specific: Adăpostește icoana „Maica Domnului Gerontissa”.
- Hram: Schimbarea la Față
8. Mănăstirea Xiropotamu
- Fondată: Secolul X
- Ctitor: Sfântul Pavel Xiropotamitul.
- Specific: Deține o mare parte din Crucea Sfântă.
- Hram: Înălțarea Sfintei Cruci
9. Mănăstirea Zografu
- Fondată: Secolul IX
- Ctitor: Călugări bulgari.
- Specific: Este principala mănăstire a călugărilor bulgari.
- Hram: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
10. Mănăstirea Dochiariu
- Fondată: Secolul X
- Ctitor: Sfântul Eftimie.
- Specific: Renumită pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea”.
- Hram: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
11. Mănăstirea Karakallou
- Fondată: Secolul XI
- Ctitor: Necunoscut (reconstruită în sec. XVI).
- Specific: Posedă relicve importante, inclusiv părticele din moaștele Sfântului Apostol Bartolomeu.
- Hram: Sfinții Apostoli Petru și Pavel
12. Mănăstirea Filotheu
- Fondată: Secolul X
- Ctitor: Sfântul Filotei.
- Specific: Icoana Maicii Domnului „Dulcea Sărutare” este una dintre cele mai venerabile icoane athonite.
- Hram: Bunavestire
13. Mănăstirea Simonopetra
- Fondată: Secolul XIV
- Ctitor: Sfântul Simon Athonitul.
- Specific: Este construită pe o stâncă înaltă, fiind una dintre cele mai impresionante mănăstiri.
- Hram: Nașterea Domnului
14. Mănăstirea Sfântul Pavel
- Fondată: Secolul X
- Ctitor: Sfântul Pavel Xiropotamitul.
- Specific: Posedă relicve ale Magilor.
- Hram: Întâmpinarea Domnului
15. Mănăstirea Stavronikita
- Fondată: Secolul X
- Ctitor: Necunoscut.
- Specific: Renumită pentru frescele realizate de Teofan Cretanul.
- Hram: Sfântul Nicolae
16. Mănăstirea Xenofont
- Fondată: Secolul XI
- Ctitor: Sfântul Xenofont.
- Specific: Deține icoana Maicii Domnului „Hodighitria”.
- Hram: Sfântul Gheorghe
17. Mănăstirea Grigoriu
- Fondată: Secolul XIV
- Ctitor: Sfântul Grigorie Sinaitul.
- Specific: Adăpostește icoana Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea”.
- Hram: Sfântul Nicolae
18. Mănăstirea Esfigmenu
- Fondată: Secolul XI
- Ctitor: Necunoscut.
- Specific: Este cunoscută pentru poziția sa conservatoare în cadrul Athosului.
- Hram: Înălțarea Domnului
19. Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Russikon)
- Fondată: Secolul XI
- Ctitor: Călugări ruși.
- Specific: Este mănăstirea principală a călugărilor ruși.
- Hram: Sfântul Pantelimon
20. Mănăstirea Constamonitu
- Fondată: Secolul XI
- Ctitor: Necunoscut.
- Specific: Este una dintre cele mai izolate mănăstiri din Athos.
- Hram: Sfântul Ștefan
Schituri importante
- Schitul Prodromu (românesc)
- Fondat: Secolul XIX
- Ctitor: Călugări români.
- Specific: Principalul schit românesc din Athos.
- Schitul Sfânta Ana
- Fondat: Secolul XIII
- Specific: Renumit pentru relicvele Sfintei Ana.
- Schitul Lacu (românesc)
- Fondat: Secolul XVIII
- Specific: Comunitate monahală românească izolată.
Concluzii
Legătura românilor cu Muntele Athos este profundă și multifacetată, reflectând dorința Țărilor Române de a contribui la păstrarea și întărirea ortodoxiei. Chiar dacă nu există o mănăstire românească oficială în Athos, sprijinul acordat de domnitorii și poporul român a jucat un rol esențial în istoria acestui loc sacru. În prezent, Schitul Prodromu și comunitatea călugărilor români mențin vie această tradiție.
Discover more from Asociația LUX INVICTA
Subscribe to get the latest posts sent to your email.