-
„Vlad Țepeș” (1979), regizat de Doru Năstase, este un film istoric românesc despre domnia lui Vlad Țepeș, voievodul Țării Românești, cu peste 5 milioane de spectatori estimați.
-
Povestea urmărește lupta lui Vlad împotriva otomanilor și a boierilor, cu un focus pe consolidarea puterii și pedepse severe, cum ar fi tragerea în țeapă.
-
Filmul a fost comandat de autoritățile comuniste pentru a promova imaginea unui lider autoritar, aliniat cu politica lui Ceaușescu, și a câștigat un certificat de merit la Sitges 1979.
-
O notă neașteptată: deși Vlad este cunoscut pentru cruzime, filmul arată puțină violență directă, concentrându-se pe intrigile politice.
Context Istoric și Social
Filmul reflectă perioada comunistă a anilor ’70, când cinematografia era folosită pentru propagandă naționalistă, promovând figuri istorice ca simboluri ale rezistenței.
Filmul reflectă perioada comunistă a anilor ’70, când cinematografia era folosită pentru propagandă naționalistă, promovând figuri istorice ca simboluri ale rezistenței.
Sinopsis Simplificat
Vlad devine voievod în 1456, luptă împotriva otomanilor, pedepsește boierii trădători și este în cele din urmă arestat în Ungaria, cu un final care menționează reîntoarcerea și moartea sa în 1476.
Vlad devine voievod în 1456, luptă împotriva otomanilor, pedepsește boierii trădători și este în cele din urmă arestat în Ungaria, cu un final care menționează reîntoarcerea și moartea sa în 1476.
Recepția și Impactul
Popular în România, dar cu vizibilitate limitată internațional, rămâne un document al cinematografiei comuniste, apreciat pentru dinamism, dar criticat pentru propaganda evidentă.
Popular în România, dar cu vizibilitate limitată internațional, rămâne un document al cinematografiei comuniste, apreciat pentru dinamism, dar criticat pentru propaganda evidentă.
„Vlad Țepeș” (1979) – O cronică istorică sub regia lui Doru Năstase
Filmul românesc „Vlad Țepeș”, lansat în 1979 sub regia lui Doru Năstase, este o dramă istorică ce reconstituie viața și domnia lui Vlad Țepeș, voievodul Țării Românești din secolul al XV-lea, cunoscut pentru lupta sa împotriva Imperiului Otoman și a boierilor corupți. Cu Ștefan Sileanu în rolul principal, filmul explorează atât bătăliile epice, cât și intrigile politice ale epocii, oferind o perspectivă naționalistă asupra figurii lui Vlad, în contrast cu imaginea sa din cultura populară occidentală, influențată de romanul „Dracula” al lui Bram Stoker. Comandat de autoritățile comuniste, pelicula servește ca un instrument de propagandă, promovând imaginea unui lider autoritar, dar just, aliniat cu poporul, în concordanță cu directivele lui Nicolae Ceaușescu din Tezele din iulie 1971. Cu peste 5 milioane de spectatori estimați și un certificat de merit la Sitges 1979, filmul rămâne un punct de referință în cinematografia românească, deși marcat de influența ideologică a epocii.
Contextul istoric și cinematografic
„Vlad Țepeș” apare într-o perioadă în care cinematografia românească era profund influențată de regimul comunist, care utiliza filmul ca mijloc de educație ideologică și de consolidare a identității naționale. Anul 1979 plasa România sub conducerea lui Ceaușescu, care, prin Tezele din iulie 1971, a inițiat o campanie de reînnoire a valorilor naționale și de glorificare a figurilor istorice care au luptat pentru independența țării. În acest context, Vlad Țepeș este portretizat ca un erou național, un conducător ferm care a apărat țara de invadatori și a impus ordinea internă, chiar și prin metode dure.
Doru Năstase, regizor cu experiență în filmul istoric, colaborează cu scenaristul Mircea Mohor pentru a aduce pe ecran o versiune idealizată a domniei lui Vlad, evitând aspectele mai controversate ale personalității sale și accentuând lupta sa împotriva dușmanilor externi și a trădătorilor interni. Filmul se înscrie în linia producțiilor epice ale vremii, care combină scene de bătălie grandioase cu dialoguri dramatice, menite să inspire patriotismul spectatorilor. Producția, finanțată de Centrul Național al Cinematografiei, a fost filmată în locații precum Hunedoara, Brașov, Pitești și Buftea, între iulie 1977 și august 1978, cu o durată finală de 114 minute.
Sinopsis și tematica principală
Filmul urmărește ascensiunea lui Vlad Țepeș la tronul Țării Românești în 1456 și domnia sa până la arestarea sa în 1462. După ce devine voievod, Vlad implementează reforme drastice pentru a consolida puterea centrală și a apăra independența țării față de Imperiul Otoman și regatele maghiare. Nemulțumiți de politica sa, boierii complotează împotriva lui, dar Vlad, aflat la curent cu planurile lor, recurge la pedepse severe, inclusiv tragerea în țeapă, pentru a-i elimina pe trădători.
Pe plan extern, Vlad se confruntă cu amenințarea otomană, condusă de sultanul Mehmed al II-lea. După ce refuză să mai plătească tribut și pedepsește solii turci, Vlad provoacă mânia lui Mehmed, care pornește o campanie militară împotriva Țării Românești. Filmul prezintă strategiile militare ale lui Vlad, inclusiv tactica pământului pârjolit și faimoasa „pădure de țepe”, care îl determină pe Mehmed să se retragă. Însă, intrigile boierilor continuă, iar aceștia, în complicitate cu Radu cel Frumos, fratele lui Vlad, și cu sprijinul otoman, reușesc să-l captureze pe Vlad și să-l predea regelui Ungariei, unde este închis. Filmul se încheie cu o notă informativă despre soarta ulterioară a lui Vlad, care, după 12 ani de captivitate, revine pe tron în 1476, dar este ucis după doar două luni.
Tematica principală a filmului este lupta pentru independență și justiție, cu Vlad portretizat ca un lider neclintit în fața adversităților, dispus să sacrifice tot pentru binele poporului. Filmul subliniază, de asemenea, ideea că mitul lui Dracula a fost fabricat de dușmanii săi, în special de negustorii sași și de boierii trădători, pentru a-i denigra imaginea, oferind o contrapondere la narativa occidentală.
Distribuția și interpretarea
Distribuția filmului include actori de renume ai cinematografiei românești, care aduc profunzime personajelor istorice:
|
Rol
|
Actor
|
|---|---|
|
Vlad Țepeș
|
Ștefan Sileanu
|
|
Mânzilă
|
Ernest Maftei
|
|
Armașul Stoica
|
Emanoil Petruț
|
|
Albu
|
Teofil Vâlcu
|
|
Mahomed al II-lea
|
Alexandru Repan
|
|
Iunus Beg
|
Constantin Codrescu
|
|
Mitropolitul Munteniei
|
George Constantin
|
Ștefan Sileanu, în rolul lui Vlad Țepeș, oferă o interpretare carismatică și autoritară, capturând complexitatea personajului – de la cruzimea sa în pedepsirea dușmanilor la devotamentul față de popor. Ernest Maftei și Emanoil Petruț, în rolurile de consilieri loiali, adaugă greutate dramatică, în timp ce Alexandru Repan, ca Mehmed al II-lea, personifică amenințarea otomană cu o prezență impunătoare. Criticii au apreciat jocul actoricesc, notând că Sileanu a reușit să transmită atât forța, cât și vulnerabilitatea liderului.
Stilul regizoral și influențele
Doru Năstase adoptă un stil epic, caracteristic filmelor istorice ale vremii, cu scene de bătălie ample și dialoguri teatrale. Cinematografia lui Aurel Kostrakiewicz surprinde peisajele românești și fortărețele medievale, creând o atmosferă autentică, cu accente pe dinamism și relief plastic, conform criticului Valerian Sava. Muzica compusă de Tiberiu Olah amplifică tensiunea dramatică, cu accente orchestrale care subliniază momentele cheie, cum ar fi confruntările cu otomanii.
Influențele vin din tradiția filmelor epice sovietice și est-europene, care glorificau figuri istorice naționale. Totuși, filmul se distinge prin accentul pus pe intrigile politice și pe caracterul justițiar al lui Vlad, mai degrabă decât pe aspectele sângeroase ale domniei sale, arătând puțină violență directă, conform unor analize, și concentrându-se pe dialogurile plot-driven.
Receptarea și impactul
„Vlad Țepeș” a fost bine primit în România, cu peste 5 milioane de spectatori estimați, filmul a fost difuzat pe scară largă și a contribuit la consolidarea imaginii lui Vlad ca erou național. Criticii vremii, cum ar fi Valerian Sava, au apreciat dinamismul și relieful plastic al producției, deși au recunoscut caracterul său de gen, marcat de propaganda evidentă. Pe plan internațional, filmul a avut o vizibilitate limitată, dar a fost recunoscut la festivaluri, obținând un certificat de merit la Sitges în 1979 pentru costume. Astăzi, este văzut ca un document al cinematografiei românești din perioada comunistă, reflectând modul în care istoria a fost interpretată și utilizată în scopuri ideologice, cu unele critici pentru manipularea istorică, cum ar fi excluderea tensiunilor cu Ștefan cel Mare și justificarea atacului din 1462 asupra Chiliei.
Moștenirea filmului
„Vlad Țepeș” rămâne un punct de referință în filmografia românească, nu doar pentru valoarea sa artistică, ci și pentru contextul politic în care a fost creat. Pelicula a contribuit la reabilitarea imaginii lui Vlad Țepeș în conștiința publică, separându-l de mitul vampiric și prezentându-l ca un lider vizionar. Deși marcat de influența propagandei, filmul oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care cinematografia poate modela percepția istorică, fiind studiat astăzi pentru rolul său în construcția identității naționale sub comunism.
Discover more from Asociația LUX INVICTA
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
