FILM COMPLET: Osânda (1976) film românesc regizat de Sergiu Nicolaescu, bazat pe romanul „Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa

Filmul „Osînda”, lansat în 1976 sub regia lui Sergiu Nicolaescu, reprezintă o adaptare cinematografică impresionantă a romanului „Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa, publicat în 1933. Cu o distribuție de excepție, incluzând pe Amza Pellea, Ernest Maftei, Gheorghe Dinică, Ioana Pavelescu și Sergiu Nicolaescu însuși, pelicula explorează drama profundă a lui Manlache Preda, un fost ocnaș care se confruntă cu injustiția și stigmatizarea socială într-o societate rurală ostilă. Premiat la nivel național și internațional, „Osînda” rămâne un punct de referință în istoria cinematografiei românești, abordând teme eterne precum lupta pentru demnitate, dragostea și tragedia individuală.

Însă, liniștea sa este de scurtă durată. Boierul Leon este ucis de doi țărani revoltați, iar vina cade pe Manlache, fostul ocnaș, care este acuzat pe nedrept de crimă. Confruntat cu injustiția și cu iminenta arestare, Manlache decide să fugă în munți, unde se ascunde de autorități, trăind ca un fugar. Vânat neîncetat de jandarmi, Manlache este în cele din urmă prins și împușcat mortal. Moartea sa tragică subliniază destinul crud al unui om nevinovat, victimă a prejudecăților sociale și a unui sistem opresiv, încheind povestea cu o notă de fatalitate.

Filmul este plasat în România rurală a anilor 1919, la scurt timp după încheierea Primului Război Mondial. Țara se confrunta cu multiple provocări sociale și economice, iar tensiunile dintre clasele sociale, în special între țărani și boieri, erau exacerbate. Răscoala din 1907, un moment definitoriu în istoria României, a fost o revoltă a țăranilor împotriva exploatării și a condițiilor de viață precare, reprimată cu violență de autorități, cu mii de victime. Personajul principal, Manlache Preda, este un supraviețuitor al acestei represiuni, purtând stigma participării la revoltă, care îl marchează profund în ochii comunității. Contextul post-război adaugă o notă de instabilitate, reflectând dificultățile de reintegrare socială a foștilor combatanți și condamnați.

„Osînda” abordează teme profunde precum injustiția socială, stigmatizarea și lupta pentru demnitate umană. Manlache Preda este portretizat ca un om care, deși a plătit pentru greșelile trecutului prin ani de ocnă și război, continuă să fie persecutat de societate și de autorități. Filmul critică rigiditatea sistemului social și prejudecățile care împiedică reintegrarea foștilor condamnați, oferind o imagine dură a ostracizării și a lipsei de compasiune. Povestea de dragoste dintre Manlache și Ruxandra adaugă o dimensiune umană, subliniind dorința de normalitate și afecțiune într-o lume ostilă, dar și fragilitatea speranței în fața destinului crud. Titlul filmului, „Osînda”, reflectă ideea de condamnare perpetuă, atât din partea societății, cât și a unui destin implacabil, sugerând o fatalitate care planează asupra protagonistului, culminând cu moartea sa tragică.

Sergiu Nicolaescu, recunoscut pentru dinamismul și ritmul alert al filmelor sale, imprimă „Osînda” o tensiune constantă și o atmosferă apăsătoare. Filmul combină scene de acțiune, cum ar fi fuga lui Manlache în munți, cu momente de introspecție și dramă umană, creând un echilibru între ritmul narativ și profunzimea emoțională. Cinematografia, realizată de Nicolae Girardi, surprinde peisajele pitorești ale României rurale, contrastând frumusețea naturală a peisajelor montane cu duritatea vieții personajelor. Muzica, compusă de Tiberiu Olah, accentuează emoțiile și dramatismul poveștii, completând experiența vizuală. Criticul Mircea Alexandrescu remarca în 1976: „Osanda pastreaza intr-adevar, acea caracteristica a filmelor lui Sergiu Nicolaescu: nervozitate, dinamism, inlantuirea naratiunii pe pivoti solizi, cu niste salturi dezinvolte intre acestia.” Filmul, realizat în culori, beneficiază de o montare precisă, semnată de Margareta Anescu, care a primit un premiu ACIN pentru munca sa.

„Osînda” a fost apreciat atât de public, cât și de critici, primind multiple distincții. La nivel național, a câștigat Marele Premiu la ACIN în 1976, alături de premii pentru interpretare masculină (Amza Pellea) și montaj (Margareta Anescu), precum și o Diplomă de onoare pentru rol secundar (Ernest Maftei). Internațional, Amza Pellea a fost onorat cu Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Moscova în 1977. Filmul a fost, de asemenea, propunerea României pentru Premiul Oscar la categoria Cel mai bun film străin în 1977, deși nu a fost nominalizat. Cu o poveste profundă și interpretări de excepție, „Osînda” rămâne un clasic al cinematografiei românești, continuând să impresioneze generații de spectatori. Deși datele exacte despre box office nu sunt disponibile online, se estimează că a atras peste 3 milioane de spectatori, reflectând popularitatea sa în contextul epocii.