FILM COMPLET: Mere roșii (1976), regizat de Alexandru Tatos, este o comedie-dramă despre un medic chirurg care luptă împotriva corupției din sistemul medical românesc

Filmul „Mere roșii”, lansat în 1976 sub regia lui Alexandru Tatos, este o comedie-dramă care explorează conflictele morale și profesionale din sistemul medical românesc al vremii. Bazat pe un scenariu de Ion Băieșu, pelicula îl are în rol principal pe Mircea Diaconu, care interpretează magistral personajul Mitică Irod, un tânăr medic chirurg dedicat profesiei sale. Cu premii importante, inclusiv Premiul „Opera Prima” și pentru scenariu la ACIN în 1976, plus recunoaștere internațională la festivalurile de la Varna și Lublin în 1977, „Mere roșii” rămâne un punct de referință în cinematografia românească, oferind o critică subtilă a birocrației și corupției.

Filmul este plasat în România anilor ’70, o perioadă marcată de regimul comunist, în care sistemul medical era afectat de birocrație, lipsa resurselor și carierism. „Mere roșii” reflectă aceste realități, prezentând lupta unui individ împotriva sistemului, un motiv frecvent în cinematografia românească a epocii. Alexandru Tatos, regizor cu experiență în teatru, debutează în lungmetrajul de ficțiune cu acest film, ajutat de prietenii săi, regizorii Dan Pița și Mircea Veroiu, care l-au sfătuit în procesul creativ. Lansat pe 13 octombrie 1975, conform IMDb, filmul a fost produs de Studioul Cinematografic București, cu o durată de 85 de minute, și a fost filmat în culori, oferind o imagine vie a vieții de provincie.

Tensiunea escaladează când Mitică efectuează o operație pe un bătrân din Buzău, Ion Gheghe (Ernest Maftei), care decedează din cauza complicațiilor. Mitroi profită de ocazie pentru a încerca să-l discrediteze pe Mitică și să-l mute disciplinar într-un alt spital. Cu toate acestea, Mitică este susținut de colegii săi, inclusiv dr. Năstăsescu (Emilia Dobrin), care recunosc valoarea și integritatea sa. În ciuda obstacolelor, Mitică continuă să lupte pentru pacienții săi, culminând cu o operație reușită pe tânărul Gică (Florin Zamfirescu), demonstrându-și competența și dedicarea. Filmul se încheie cu o notă de triumf personal, dar și cu o critică subtilă la adresa sistemului medical.

Mircea Diaconu oferă o interpretare memorabilă, capturând entuziasmul, carisma și determinarea lui Mitică, un personaj care seamănă cu un Don Quijote modern în lupta sa împotriva mediocrității. Ion Cojar, în rolul antagonistului, personifică birocrația și carierismul, aducând o notă de tensiune. Florin Zamfirescu și Ernest Maftei adaugă profunzime prin rolurile lor de pacienți, reflectând drama umană din spatele sistemului medical.

„Mere roșii” a fost regizat de Alexandru Tatos la debutul său în lungmetrajul de ficțiune, după ce a lucrat în teatru și televiziune. Scenariul, scris de Ion Băieșu, a fost inspirat de povestea reală a medicului Schileru, un detaliu interesant care adaugă autenticitate filmului. Un incident notabil în timpul filmărilor a fost protestul fostului director al spitalului unde lucrase Schileru, care a acuzat echipa de a face un film cu „trădători de țară”, reflectând tensiunile din sistemul medical al vremii. Filmul a fost produs de Studioul Cinematografic București, cu imaginea realizată de Florin Mihăilescu și montajul de Yolanda Mântulescu, contribuind la atmosfera realistă și ritmul narativ.

„Mere roșii” a fost bine primit de public și critici, câștigând mai multe premii. La nivel național, a obținut Premiul „Opera Prima” și Premiul pentru scenariu la ACIN în 1976, marcând debutul promițător al lui Tatos. Internațional, a primit Premiul special al juriului la Festivalul de Film de la Varna în 1977 și Premiul II la Lublin în același an, reflectând recunoașterea critică a abordării sale. Recenziile utilizatorilor de pe platforme precum CineMagia.ro laudă interpretarea lui Mircea Diaconu și relevanța temelor abordate, cu comentarii care descriu filmul ca „o capodoperă” și „o critică subtilă a sistemului medical”. Pe IMDb, filmul are un rating de 7,5/10, bazat pe evaluări, indicând o recepție pozitivă din partea spectatorilor.