-
Filmul „La moara cu noroc” (1957), regizat de Victor Iliu, este o dramă românească bazată pe nuvela lui Ioan Slavici, explorând tema lăcomiei și consecințele ei.
-
Acțiunea se petrece în secolul al XIX-lea, urmărind transformarea interioară a lui Ghiță, un cârciumar care se asociază cu un bandit, Lică Sămădăul, ducând la distrugerea familiei sale.
-
Distribuția include Constantin Codrescu (Ghiță), Geo Barton (Lică Sămădăul) și Ioana Bulca (Ana), cu o recepție pozitivă, inclusiv nominalizare la Palme d’Or la Cannes 1957.
-
Filmul, în alb-negru, are o durată de 1 oră și 50 de minute și este considerat un clasic al cinematografiei românești.
Context
„La moara cu noroc” spune povestea lui Ghiță, un fost cizmar care, mânat de dorința de îmbogățire, preia un han izolat din apropierea Aradului. Aici, se implică în activități ilegale alături de Lică Sămădăul, un tâlhar, ceea ce duce la dezumanizarea sa și la ruinarea familiei, inclusiv a soției sale, Ana, și a copiilor.
Distribuția include actori remarcabili precum Constantin Codrescu, Geo Barton și Ioana Bulca, ale căror interpretări au fost lăudate. Filmul a fost nominalizat la Festivalul de Film de la Cannes din 1957, reflectând aprecierea internațională.
„La moara cu noroc” (1957) – O analiză detaliată a filmului regizat de Victor Iliu
Filmul „La moara cu noroc”, lansat în 1957 sub regia lui Victor Iliu, reprezintă o adaptare cinematografică a nuvelei omonime a lui Ioan Slavici, publicată în 1881. Această dramă psihologică, nominalizată la Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, explorează teme universale precum lăcomia, corupția și consecințele morale ale alegerilor individuale, rămânând un punct de referință în cinematografia românească.
Contextul istoric și cinematografic
Filmul este plasat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Transilvania, reflectând viața rurală și tensiunile sociale ale epocii. Producția din 1957, realizată în perioada regimului comunist din România, trebuie înțeleasă în contextul controlului ideologic asupra artelor. Cu toate acestea, „La moara cu noroc” transcende influențele politice, concentrându-se pe dilemele umane universale, fără a promova explicit ideologia socialistă. Regizorul Victor Iliu, cunoscut pentru filmele sale între 1948 și 1964, aduce o viziune realistă, influențată de realismul critic al nuvelei, iar filmul a fost comparat cu genul westernului american, datorită atmosferei și conflictelor (Heart of Noir – The Mill of Good Luck).
Sinopsis și tematica principală
Povestea centrală o urmărește pe Ghiță, un cizmar sărac care, împreună cu soția sa, Ana, și copiii, preia hanul „Moara cu noroc”, situat într-o vale izolată din apropierea Aradului. Dorința sa de a acumula bogății îl împinge să se asocieze cu Lică Sămădăul, un bandit carismatic și periculos, lider al unei bande de tâlhari. Această alianță, inițial văzută ca o oportunitate de îmbogățire, duce la o spirală de violență și morală degradată. Ghiță își pierde umanitatea, iar familia sa este distrusă, cu Ana devenind victima intrigilor și a dorințelor lui Lică. Filmul explorează tema lăcomiei ca forță corupătoare, cu un mesaj clar: goana după bani duce la pierzanie, o lecție care, deși poate reflecta criticile comuniste față de capitalism, este înrădăcinată în viziunea morală a lui Slavici
Distribuția și interpretarea
Distribuția este un punct forte al filmului, cu actori care aduc profunzime personajelor:
|
Rol
|
Actor
|
|---|---|
|
Ghiță, cârciumarul
|
Constantin Codrescu
|
|
Lică Sămădăul, banditul
|
Geo Barton
|
|
Ana, soția lui Ghiță
|
Ioana Bulca
|
|
Căprarul Pintea
|
Colea Rautu
|
|
Țăran
|
Vasile Cosma
|
|
Saila Boarul
|
I. Atanasiu-Atlas
|
|
Comisarul
|
Willy Ronea
|
|
George
|
George Manu
|
Constantin Codrescu oferă o interpretare memorabilă a lui Ghiță, capturând transformarea sa de la un om modest la un individ corupt, iar Geo Barton impresionează ca Lică Sămădăul, un personaj carismatic și amenințător. Ioana Bulca, descoperită de Iliu pentru acest rol, aduce o sensibilitate aparte Anei, personajul central feminin. Criticii au lăudat realismul și nuanțele interpretărilor, contribuind la atmosfera intensă a filmului (IMDb – La ‘Moara cu noroc’).
Stilul regizoral și influențele
Victor Iliu utilizează un stil vizual expresionist, cu imagini în alb-negru care accentuează tensiunea și izolarea hanului. Folosirea umbrelor și a planurilor largi, în special în scenele exterioare, creează o atmosferă opresivă, comparabilă cu westernurile americane, deși Iliu subliniază că aceste elemente existau deja în nuvela lui Slavici, scrisă înainte de popularizarea genului western (La “Moara cu noroc” on Internet Archive). Muzica lui Paul Constantinescu adaugă o notă emoțională, intensificând dramatismul. Filmul, cu o durată de 1 oră și 50 de minute, este o dramă psihologică care se concentrează pe evoluția interioară a personajelor, fidelă spiritului nuvelei.
Receptarea și impactul
„La moara cu noroc” a fost bine primit atât de publicul român, cât și de critica internațională. Nominalizarea la Palme d’Or la Cannes 1957 a fost un moment de recunoaștere globală, reflectând calitatea artistică a filmului. În România, a fost apreciat pentru fidelitatea față de opera lui Slavici și pentru interpretările actoricești, fiind considerat un clasic al cinematografiei naționale. Recenziile de pe IMDb evidențiază atmosfera construită, utilizarea luminii și realismul alegerilor personajelor, cu mențiuni speciale pentru Constantin Codrescu și Geo Barton (IMDb – User reviews). Filmul a fost proiectat și în țări precum Franța, Ungaria, Italia și Polonia, sub titluri precum „Le moulin de la chance” sau „Il mulino della fortuna”, indicând o recepție internațională (IMDb – Release info).
Detalii neașteptate și semnificația culturală
Un aspect neașteptat este influența percepută a genului western, deși acțiunea este plasată în secolul al XIX-lea transilvănean. Victor Iliu a menționat că aceste elemente, cum ar fi confruntările și izolarea, existau în nuvela lui Slavici, scrisă cu mult înainte de afirmarea westernului, ceea ce adaugă o dimensiune fascinantă analizei filmului (Heart of Noir – The Mill of Good Luck). Cultural, filmul este semnificativ pentru cinematografia românească, fiind un exemplu de adaptare literară de succes și un studiu al condiției umane, relevant și astăzi. Premiera sa, pe 26 ianuarie 1957, la Cinema „Patria” din București, a marcat un moment important în istoria filmului românesc (Premiera filmului „La Moara cu noroc” | Revista Culturală Leviathan).
Influența comunismului
Deși realizat în perioada regimului comunist, filmul nu pare să promoveze explicit ideologia socialistă, concentrându-se pe mesajul moral al nuvelei. Totuși, tema lăcomiei ca forță corupătoare ar putea fi interpretată ca o critică implicită a capitalismului, aliniindu-se cu retorica comunistă. Cu toate acestea, absența referințelor directe la contextul politic sugerează că filmul a fost permis datorită setării sale istorice, care evita confruntarea directă cu regimul (Heart of Noir – The Mill of Good Luck).
Concluzie
„La moara cu noroc” rămâne un film de referință, atât pentru valoarea sa artistică, cât și pentru contribuția sa la cinematografia românească. Prin interpretările puternice, regia atentă și mesajul său universal, pelicula continuă să fie relevantă, oferind o meditație profundă asupra naturii umane și a consecințelor alegerilor noastre.
Discover more from Asociația LUX INVICTA
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
