„Alerta” (titlul original în engleză „The Alert”), lansat în 1967, este un film documentar-eseu regizat de Mircea Săucan, una dintre cele mai originale și controversate figuri ale cinematografiei românești. Avându-i în rolurile principale pe Gabriela Alexandru și Mihai Creangă, filmul îmbină elemente de modernism european cu o abordare poetică și experimentală, transformând un banal film de protecția muncii într-o meditație profundă asupra vieții, morții și ambiguității existenței. Cu o durată de 58 de minute și filmat în alb-negru, „Alerta” rămâne un exemplu unic de subversiune artistică în contextul cinematografiei românești a epocii comuniste.
Context istoric și semnificație culturală
„Alerta” a fost realizat în 1967, într-o perioadă în care cinematografia românească era puternic influențată de directivele ideologice ale regimului comunist. Comisionat de Ministerul Industriei Chimice ca un film educațional despre siguranța la locul de muncă într-o fabrică chimică, pelicula trebuia să respecte un cadru didactic strict. Însă Mircea Săucan, inspirat de modernismul cinematografic european al anilor ’60 – în special de stilurile lui Alain Resnais, Michelangelo Antonioni și Jerzy Skolimowski – a deturnat complet scopul inițial, transformând filmul într-o operă de artă cu accente suprarealiste și onirice.
Într-un context în care filmele utilitare erau caracterizate de claritate și retorică propagandistică, „Alerta” rupe toate convențiile genului. Prin imagini opresive și o structură episodică, filmul explorează granița subțire dintre realitate și ficțiune, dintre conștiință și vis, oferind o reflecție lirică asupra condiției umane. Această abordare îndrăzneață a stârnit controverse majore, ducând la un scandal în epocă, deoarece Săucan a ignorat subiectul inițial impus, ceea ce a atras nemulțumirea autorităților comuniste.
Rezumatul poveștii
Filmul este împărțit în patru capitole și urmărește un cuplu – un băiat (Mihai Creangă) și o fată (Gabriela Alexandru) – care navighează printr-un peisaj industrial dezolant, o fabrică chimică socialistă. La suprafață, „Alerta” pare să fie un film educațional despre importanța acordării primului ajutor la locul de muncă. Însă, povestea devine rapid ambiguă: cei doi protagoniști oscilează între statutul de îndrăgostiți și cel de personaje simbolice ale unui discurs abstract despre viață și moarte.
Momente precum respirația gură la gură – care se confundă cu un sărut pasional – sau starea de comă a fetei, interpretată ca o transă senzuală, subminează orice intenție didactică. Într-o scenă memorabilă, cei doi par să facă dragoste într-o biserică, un gest care împletește erotismul cu sacrul într-un mod provocator. Dialogurile sunt rare, repetitive și ermetice, funcționând ca laitmotive care amplifică misterul narațiunii. Inserturile cu instrucțiuni de prim ajutor, afișate agresiv pe ecran, devin ironice, evocând mai degrabă o farsă dadaistă decât un mesaj utilitar. Prin această deconstrucție, Săucan transformă un subiect mundane într-un poem vizual care chestionează sensul existenței și al regulilor impuse de societate.
Personajele principale
-
Băiatul (Mihai Creangă): Un tânăr angajat al fabricii, al cărui ton monoton în recitarea regulilor de siguranță contrastează cu gesturile sale pasionale și cu implicarea sa emoțională față de fată. El reprezintă o figură prinsă între conformism și revoltă interioară.
-
Fata (Gabriela Alexandru): O prezență enigmatică, vulnerabilă și seducătoare, care trece prin stări de la victimă la iubită, simbolizând fragilitatea și misterul vieții. Relația ei cu băiatul este motorul emoțional al filmului.
Detalii de producție
„Alerta” a fost produs de Studioul Cinematografic București, cu un scenariu scris de Mircea Săucan și Dumitru Cămîrzan. Imaginea a fost realizată de Nicolae Mărgineanu, pe atunci un student în anul III la IATC, care a colaborat strâns cu Săucan pentru a crea cadre elaborate și spectaculoase. Fiecare secvență este atent construită, cu elemente vizuale precum rotirea camerei, imagini inversate sau mizanscene sofisticate, care accentuează frumusețea dezolantă a uzinei. Sunetul, realizat de Leonid Strașun, și montajul, semnat de Erika Aurian, contribuie la atmosfera densă și tensionată a filmului.
Filmul a beneficiat de consultanți științifici (dr. C. Dimitriu) și tehnici (ing. I. Bacal), dar Săucan a ignorat în mare parte scopul practic al proiectului. Rezultatul este o operă care sfidează așteptările, fiind mai degrabă un experiment cinematografic decât un film utilitar. Filmările au avut loc într-o fabrică reală, iar utilizarea exclusivă a alb-negrului amplifică senzația de opresiune și alienare.
Recepție și controverse
„Alerta” nu a fost un film destinat publicului larg și nu a avut o distribuție comercială tipică, fiind un proiect de comandă. Cu toate acestea, lansarea sa în 1967 a provocat un scandal semnificativ în rândul oficialilor comuniști, care au considerat că Săucan a subminat scopul educațional al filmului. În loc să promoveze siguranța la locul de muncă, pelicula a fost percepută ca o reflecție abstractă și rebelă, incompatibilă cu rigorile ideologice ale vremii. Drept urmare, filmul a fost marginalizat și rar proiectat în perioada comunistă.
Criticii de film și cinefilii care au avut acces la el ulterior l-au lăudat pentru curajul și originalitatea sa. „Alerta” este văzută astăzi ca o continuare a preocupărilor poetice și experimentale din alte opere ale lui Săucan, precum „Țărmul n-are sfârșit” (1962) și „Meandre” (1966). În retrospectivă, filmul a fost recunoscut ca o posibilă capodoperă, un exemplu rar de cinema de autor într-o epocă dominată de constrângeri politice.
Moștenirea
„Alerta” ocupă un loc special în istoria cinematografiei românești, fiind una dintre cele mai îndrăznețe tentative de a îmbina funcția utilitară cu expresia artistică. Influența sa se resimte în modul în care cineaști ulteriori au explorat limitele genurilor impuse. Filmul a fost redescoperit și revalorizat după 1989, fiind inclus în retrospective și festivaluri dedicate operei lui Săucan, precum Cineclubul OWR din 2021, organizat de Sahia Vintage.
Opera lui Săucan, inclusiv „Alerta”, demonstrează o preocupare constantă pentru experiment, refuzând narațiunile liniare în favoarea unor „geometrii și polifonii poetice”. Filmul rămâne un simbol al libertății artistice și al rezistenței subtile față de cenzură, influențând percepția asupra potențialului cinematografiei românești de a transcende propaganda.
Concluzie
„Alerta” este mai mult decât un film de protecția muncii – este o meditație vizuală și filosofică asupra ambiguității vieții, realizată cu o măiestrie tehnică și o viziune artistică remarcabile. Prin transformarea unui subiect banal într-un poem suprarealist, Mircea Săucan creează o operă care sfidează timpul și contextul său istoric. Cu imagini opresive, o structură fragmentară și o ambianță hipnotică, filmul captivează și provoacă, lăsând urme adânci în memoria cinefililor. Moștenirea sa continuă să inspire, demonstrând puterea cinematografiei de a transforma realitatea cotidiană într-o experiență profund estetică și existențială.
Discover more from Asociația LUX INVICTA
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
