Evaluarea inițială – modalitate de a cunoaște viitorul școlar

Evaluarea inițială – modalitate de a cunoaște viitorul școlar

Inv. Dan Ionescu

Grup Scolar “Preda Buzescu”, Berbesti-Valcea

Încă de la vârsta preșcolară, copilul este un univers de probleme și întrebări, de necunoscute, care imprimă, de multe ori, comportamentului său o evoluție neînțeleasă și nejustificată pentru adulți. Cu mult mai ample devin problemele pentru părinți sau învățători, o dată cu trecerea la vârsta școlară. Din această cauză, implicarea copilului la vârsta de șase ani în activitățile școlare reprezintă un pas important pe care acesta îl face în viață și presupune o atenție deosebită din partea părinților și a învățătorului.

Reușita activităților pe care învățătorul urmează să le desfășoare depinde în mare măsură de cantitatea și calitatea informațiilor pe care le-a acumulat până în momentul venirii la școală. Este normal ca viitorul elev să capete “uneltele” folositoare vieții sale de mai târziu ca elev, precum și știința și priceperea de a le folosi. În acest sens, interesul familiei și mai ales al învățătorului trebuie să fie direcționat spre a cunoaște cât de mult știe viitorul elev și dacă are capacitatea de a arăta ce știe. Învățătorului îi revine sarcina de a cunoaște profilul pedagogic și psihologic al “partenerilor” de activitate și în funcție de “fizionomia” particulară a acestuia, de bagajul de cunoștințe pe care îl au, de a organiza procesul instructiv – educativ, orientându-l într-o direcție corectiv-constructivă.

Această cunoaștere din puncte de vedere pedagogic și psihologic a copilului poate fi realizată, prima de către învățător, iar cealaltă de către un specialist – psihologul școlii. Cunoașterea pedagogică a copilului presupune cunoașterea achizițiilor informaționale, dacă operează corect în diferite planuri standardizate de viitoarele obiecte școlare (română, matematică etc.), iar cunoașterea psihologică vizează achizițiile în plan comportamental și a unor caracteristici ale personalității (valoarea coeficientului de inteligență – QI, dacă este timid sau nu, este sociabil sau introvertit, dacă este cooperant sau conflictual,

dacă are sau nu un nivel optim de funcționalitate al diverselor procese psihice etc.).

Pentru o justă abordare a celor prezentate mai sus, învățătorului îi revine sarcina de a reconsidera strategiile de predare, învățare și evaluare și, de a efectua evaluarea inițială viitorilor școlari.

Evaluarea inițială se face la începutul unei etape de instruire si stabilește nivelul de pregătire anterior al elevilor. În condițiile debutului școlar la 6 ani, acest tip de evaluare reprezintă un demers foarte important, prin ea învățătorul reușind să realizeze un diagnostic al nivelului de cunoștințe al elevilor. Rezultatele obținute în urma acestei evaluări fac ca învățătorul:

1. să aleagă modul cel mai adecvat de predare / învățare a noilor conținuturi;

2. să aprecieze oportunitatea organizării unui program de recuperare pentru toți elevii clasei;

3. să ia măsuri de sprijinire doar în cazul unor elevi.

Metodele, tehnicile și instrumentele folosite în acest tip de evaluare sunt cele cunoscute:

…¢ Metode tradiționale (orale, scrise, probe practice etc);

…¢ Metode alternative și complementare (observarea sistematică, portofoliul, proiectul, investigația, autoevaluarea etc.).

Nu trebuie uitat faptul că la această vârstă elevii nu știu să citească, se exprimă mai greu și pot fi influențați emotiv cu mare ușurință. Învățătorul trebuie să dea dovadă de multă măiestrie în conceperea și folosirea testelor de evaluare pentru a obține rezultate cât mai edificatoare.

Pentru o evaluare concludentă privind cantitatea de informații pe care o au elevii la 6 ani, în domeniile cuprinse de ariile curriculare: limbă și comunicare și matematică și științe, învățătorul trebuie să urmărească anumite repere care presupun ca elevii să demonstreze că:

…¢ au auzul fonematic dezvoltat;

…¢ pronunță corect sunetele;

…¢ se exprimă în propoziții;

…¢ pot distinge cuvintele din propoziții și silabele din cuvinte;

…¢ distinge sunetele unui cuvânt etc.;

…¢ știu culorile;

…¢ stabilesc poziția obiectelor în spațiu;

…¢ stabilesc corespondența între obiecte în spațiu, pe desene;

…¢ știu să numere sau știu operații cu numere (pentru cei care au fost la grădiniță);

…¢ se orientează cu ușurință în schema corporală proprie;

…¢ are vedere cromatică bună și simțul proporțiilor;

…¢ redă bine proporțiile în desen;

…¢ intuiește spațiul distinct de timp;

…¢ execută acțiuni simple, bazate pe relațiile constatării;

…¢ confecționează manual obiecte simple;

…¢ recunoaște elementele omise din desen;

…¢ denumește 3 momente principale ale zilei și relatează activități obișnuite pentru acestea;

…¢ cunoaște și denumește 3 – 4 anotimpuri și specifică numele unor obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte folosite;

…¢ enumeră 5 – 7 zile din săptămână;

…¢ efectuează o construcție cu 10 – 12 cuburi;

…¢ definește 4 obiecte sau ființe;

…¢ stabilește asemănări între 2 obiecte date;

…¢ folosește forme complexe de comparație;

…¢ are cunoștințe generale despre unele meserii etc.

Ținând cont de aceste bareme, învățătorul poate testa individual copii pe parcursul formării clasei și ulterior frontal, în primele zile de școală, printr-un set de teste de evaluare inițială (predictivă) teoretice, dar mai cu seamă practice. Edificatoare pentru stabilirea nivelului inițial al clasei sunt probele aplicate în chiar prima zi de scoală, când elevii pot exprima cu entuziasm “moștenirea” dobândită sub formă de achiziții fundamentale în cadrul grădiniței.

Cel mai la îndemână instrument de evaluare a nivelului de dezvoltare și pregătire este un test de cunoștințe și deprinderi, aplicat practic prin metoda desenelor spontane.

Copiii pot reda universul lor de joacă și de viață cu ajutorul desenelor din creion (negru, color). Prin interpretarea lor, cadrul didactic evaluează fiecare copil în parte, după criterii ca:

…¢ plasticitatea și coloritul;

…¢ bogăția elementelor grafice, proporționalitatea lor etc.

Testul ales poate viza una sau numai multe arii curriculare urmărindu-se următoarele obiective:

Obiectiv transdisciplinar:

– Cunoașterea bagajului de cunoștințe al elevului din mai multe domenii.

Obiective cadru:

– Aflarea nivelul de dezvoltare al capacității de percepere;

– Depistarea stadiul de cunoaștere și înrâurire a mediului social și natural apropiat;

– Cunoașterea potențialului creator în vederea integrării școlare și a inserției sociale.

Obiective de referință

– Exprimarea prin desene a modalităților de percepere fidelă a realității înconjurătoare;

– Crearea unor desene expresive, bogate în nuanțe cromatice, cu forme geometrice variate, reproducând pe cele reale sau imaginare;

– Transpunerea, sub forma desenului, a bogăției sufletești.

Prin desenele finalizate, copiii vor trebui să atingă următoarele obiective operaționale:

…¢ O1 să utilizeze uneltele de lucru adecvate;

…¢ O2 să deseneze liber, fără sprijin concret, orice doresc;

…¢ O3 desenele să fie caracterizate de plasticitate și colorit;

…¢ O4 să acopere, în desenare, toate figurile geometrice regulate mai cunoscute și figurile neregulate, precum și întreaga gamă de linii (drepte, frânte, curbe);

…¢ O5 să exprime, prin desene, inteligența lor;

…¢ O6 să explice oral semnificația desenelor colorate.

Pentru o justă evaluare se stabilesc următorii itemi și descriptori de performanță:

Itemii testului sunt:

– Pregătiți planșele de desen și creioanele;

– Desenați singuri, fără a vă inspira din planșele colegilor, ceea ce vă place mai mult (peisaje, oameni, animale, case etc.);

– Fiți atenți la așezarea formelor și liniilor și la colorarea lor;

– Spuneți ce ați desenat și de ce.

Descriptori de performanță:

Foarte bine

– elevii trebuie să rezolve toți itemii fără ajutor, dar nu toți la nivelul maxim;

– să deseneze îngrijit, cu mici ezitări în traseele grafice (tremurat).

Bine

– rezolvă toți itemii dar nu la nivel maxim;

– înregistrează greșeli de spațiere și ezitări de spațiere;

– au ezitări în trasarea liniilor și folosesc puține culori.

Suficient

– elevii rezolvă parțial itemii;

– prezintă ezitări în desenare;

– folosesc puține culori;

– desenele nu au o notă personală evidentă.

Introducerea calificativului “excelent” ar detașa, cu pregnanță, pe copiii foarte dotați, primii potențiali performeri. În acest caz vor fi notate cu “excelent” desenele elevilor care:

– rezolvă toți itemii (sarcinile), fără ajutor;

– desenează îngrijit și variat;

– desenele prezintă multă creativitate.

O tema în care se utilizează desenul și duce la rezultate concludente este “Familia mea”. Acest desen scoate în evidență factori perturbatori greu de surprins prin alte procedee, urmărindu-se inserția în universul familiei, maturizarea afectivă etc.

In cadrul evaluării inițiale învățătorul poate folosi desene realizate de el, elevii urmând să rezolve anumite sarcini (itemi) care sunt anunțate oral.


Discover more from Asociația LUX INVICTA

Subscribe to get the latest posts sent to your email.

About the Author

Leave a Reply

You may also like these

Discover more from Asociația LUX INVICTA

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading