DOR DE TATĂ
Când sunt copiii nostri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaș e, și sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec si deodată
Nu mai ești TĂTIC, acum ești TATĂ.
Dar și așa tot sună bine,
TATĂ, …imi este dor de tine!
Dar cresc, nu le mai ești pe plac
Din TATĂ, tu devii BABAC,
Și vorba sună trist și gol,
BABACULE, …mai dă-mi un pol!
Dar viața e un foc de paie,
Și vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată,
TATAIE,… ia mai las-o baltă…
Și-n anii care-ți mai rămân,
Te vor numi doar AL BĂTRÂN
Și vorba lor te năucește,
BĂTRÂNE,… ce-ți mai trebuiește?
Copile, tu să ai știință,
Am fost un tată cu credință,
Și din puțin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat, și ți-am dat ție.
Dar fă-mi, te rog, o bucurie.
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie,
TĂTICULE, mi-e dor de tine….
(Frumos!!!…Nu știu autorul…!)
Discover more from Asociația LUX INVICTA
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
