Dialogul

Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Și de semnale-i saturat eterul;

Comunicăm febril, dialogăm
Și, prinși de-acest vârtej, prea des uităm
Că mai avem un fir direct cu Cerul.

Pământul ne-a rămas parcă prea mic
Căci anulând distanțe, cu-ndrăzneală,
Vorbim mai mult, spunând ades… nimic,
Ne-apropie omniprezentul”clic”
Dar ne despart prăpăstii de răceală.

Sunăm să cerem și să oferim,
Avem agenda supraîncărcată
Cu prieteni, cunoscuți sau anonimi
Și-n dialog steril ne irosim
Iar linia spre Cer e neglijată.

Tatăl ceresc așteaptă răbdător
Să-L mai chemăm, să-I spunem ce ne doare,
Să-I cerem, cu credință, ajutor,
Să-I mulțumim că e îndurător,
Să-L lăudăm în sfântă închinare.

E dialogul binecuvântat
Stând în genunchi, avem conexiune
Cu Cerul, niciodată ocupat,
Cu Cerul ce răspunde garantat,
Cu Ceru-n dialogul rugăciune.

Mereu deschis, mereu având semnal
Și peste tot având acoperire,
Acest serviciu unic e vital
Iar dialogul, strict spiritual,
Ne-mbogățește în dumnezeire.

Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Și de semnale-i saturat eterul
Dar, prinși de-acest vârtej, să nu uităm
Că doar stând în genunchi înaintăm,
Dialogând neîncetat cu Cerul.

About the Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like these