Acad. Grigore Constantin Moisil

Academician (adevarat!),
Profesor (real!),
MARE Matematician, iar restul, mai jos…

„Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil.” – Motto!

O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înțeleg ce
se întâmplă, se numește roman psihologic.

Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese și pentru o
femeie cu prea multe.

– Domnule profesor, credeți în vise?
– Sigur, dragă! Să vezi: acu’ câtăva vreme am visat că devenisem
academician, că eram în aulă și prezidam o ședință.
Și când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă și
prezidam o ședință.

Scaunele prezidențiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.

La ședința de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof.
Ștefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, „candidatul fiind
prea tânăr” pentru a ocupa postul de profesor.
– E un defect de care mă corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.

Un prieten îi spune într-o zi:
– Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până-n gât.
Moisil:
– Dar matematica se face de la gât în sus!

O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
– Știți că adevărul supără!
Moisil:
– Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.

Cugetări
O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela
care îi prinde nu numai înțelesul, ci și toate subînțelesurile.

Cineva l-a întrebat: „Credeți că e potrivit ca un profesor să facă
glume la cursuri?”. Profesorul Moisil a răspuns: „Știința nu e tristă,
decât pentru unii.”

Știința se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.

Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puțin pentru
mine pare o expresie corectă din punct de vedere gramatical, dar de
fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în legile
societății.

Problema morții este vie (la o anumită vârstă).

Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci și prin calitățile lui.

Se știe că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele
să ți se pară ușoare.

Măsura legislativă, o indicație administrativă este una din
componentele vieții unei societăți; opinia publică e o altă
componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va
și aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le
aplică.

Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala
nu e „puneți fraților piedici!”, ci „dacă dați de piedici,
depășiți-le!”.

Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăși munca
lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la
locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.

Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare
și cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe.
Matematica se face când îți vine o idee. Noaptea sau dimineața, când
te scoli, când te speli, te gândești. Dacă nu te speli, te gândești
când nu te speli.

Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alții. Nu întotdeauna
e greu, ci numai când ai dreptate. Și mai ales e greu să convingi pe
cei care spun că s-au convins.

Se știe că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o
banalitate și sfârșește prin a fi o prejudecată.

Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40
invidiat și la 60 stimat.

Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe
care ți le pui singur.

Numai prostia poate să aibă intermitențe.

Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.

Marele regret al vieții mele este de a nu fi avut nici unul.

=========================================================================
Nu există inimă mai mare pe lume, decât inima care știe să ierte !

About the Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like these